Sună cinic, știu, dar realitatea nu este departe de aici. A cumpăra un animal de companie din mall sau din supermarket ar trebui interzis.
În primul rând, animalele expuse (în afară de pești dar cred că și ei trăiesc inconfortabil) sunt stresate, chinuite. Zilnic, în petshop-uri intră zeci, poate sute de clienți care se opresc în dreptul cuștilor sau acvariilor și “admiră” ființele din spatele acestora. Unii chiar ciocănesc, să le atragă atenția.
Imaginează-ți cum te-ai simți tu, dacă ai fi în locul acelor ființe. Dacă ai fi un animal, un suflet care nu a văzut niciodată lumina zilei, iar singurele experiențe avute sunt oamenii care îl “admiră”.
În al doilea rând, multe dintre animalele din petshop-uri stau acolo, “la raft”, cu lunile. Am citit la colegu’ de blogosferă Cișmaru cazul unui bulldog francez care își așteaptă stăpânii de o jumătate de an. Un pui care nu a văzut lumina zilei de când s-a născut, care nu știe cum miroase iarba, care nu știe ce
înseamă să alerge după o minge. Singura vină pe care o poartă este prețul atribuit, de 2.999 de lei (promoție, sper că te-ai prins). Din această cauză, dragul de el (sau de ea), nu și-a găsit stăpânul și trebuie să ducă o existență de bibelou.
În tot acest timp, cei de la Animax “dau bine” pe blogul companiei, printre altele cu sfaturi de îngrijire a animalelor, precum cât și cum trebuie plimbate. Ironic, nu?!
Sunt o persoană optimistă și cred foarte mult în acel ‹pay it forward›, în veștile și în credințele care, spuse din gură în gură, când povestim și altora – rezultă, la un moment dat, într-un deznodământ pozitiv la nivel social.
În cazul de față, mi-aș dori să conștientizeze cât mai multă lume prin ce trece un animal de companie expus în petshop. Poate, dacă tot mai multă lume va realiza asta iar cererea o să scadă, în cele din urmă o să dispară și oferta.
One thought on “Doriți punguță la animalul de companie?”