Deși inițial mi-am spus că această întâmplare nu merită atenția mea și nicidecum energia și timpul scrierii unei postări, am reanalizat puțin problema și am ajuns la concluzia că sunt situații în care nu “este bine să întorci și celălalt obraz” atunci când primești o palmă.
Așa că am deschis pagina de admin a blogului, am apăsat butonul “Adaugă un articol” și am completat câmpul de titlu: Despre a fi blogger și privilegiile acestui statut. În realitate însă, singurul beneficiu este acela al pasului înainte pe care ți-l dă fiecare șut pe care îl primești.
Acum câteva zile, le-am scris celor de la Salonul Auto București (Spring Edition), cu propunerea de a participa la evenimentul lor din data de 20-23 aprilie, în calitate de blogger și owner al sebastian-radu.ro, dar și de editor al Amanet Auto, pentru a cărui secțiune de știri mai scriu. Mi-au răspuns destul de rapid, într-un limbaj pseudo-piaristic, informându-mă că accesul se va face într-o zi dedicată jurnaliștilor, în baza unei legitimații de presă. Ok, știam cumva, din alți ani, că prima zi este dedicată presei și cumva înțeleg această organizare. Doar că eu nu mai lucrez în presă de ceva timp. Nu am o legitimație. Să îmi fabric una? Cred că ar fi ciudat, atâta timp cât acesta este un blog, nu o instituție mediatică. Moment în care am fost informat că, în acest caz, accesul se face în baza biletului de intrare.
Despre a fi blogger și privilegiile acestui statut? Plătești, ca să ai de unde să creezi conținut, cel puțin în viziunea organizatorilor Salonului Auto București.
Recunosc, aș fi putut să merg ca un simplu vizitator, după care să vă povestesc despre cum a fost și ce am văzut. Am considerat însă că nu este cazul, cel puțin în această situație. Am făcut asta când am ieșit în oraș, la un hotdog la Victoriei 18, sau în alte situații.
Nu sunt un “influencer”, dar am câteva mii de oameni care mă urmăresc. Cu siguranță, dintre aceștia, o parte află de anumite lucruri sau locuri de pe acest site, ori iau decizii în funcție de ceea ce citesc aici. Acest blog a implicat și implică în continuare costuri, dar, prin pasiunea de a scrie și de a împărtăși informațiile (care mie mi se par relevante) și altora, acestea nu contează. Sebastian Radu este doar un fost jurnalist care vrea să scrie în continuare, în nume propriu. Este un om de online care alocă timp și energie și nu cere nimic în schimb, în afară de puțin respect și credit.
Sebastian, în România sunt peste 50.000 de bloguri. Dacă numai 10% din ei ar avea aceeași dorință ca tine, organizatorul oricărui eveniment ar avea o deosebită problemă… logistică.
Dacă ai plăcerea să scrii ceva, o faci. Nu trebuie să te plătească nimeni, nu trebuie nici măcar să poți pretinde să intri fără bilet la un spectacol, expoziție etc. Insiști că ești blogger și nu jurnalist. Tu ai ales ce vrei să fii. Jurnalismul este o profesie, bloggingul este o pasiune. O ai sau nu. Nimeni nu-ți datorează nimic. Dacă ai fi ales să scrii despre Salonul Auto, ți-ai fi făcut ție o bucurie și poate și cititorilor. Organizatorul nu plânge că s-a supărat un blogger din cei 50.000. Dar sunt convins că folosind Facebook și ce ai învățat la webinarul americanilor de la PR Hacker ai fi avut un articol vedetă al lunii aprilie. Pozele cu gagici și mașini s-au viralizat întotdeauna. 😉
Dar e blogul tău și faci cum crezi. Poate că asta e doar opinia mea. Mult succes în tot ce faci!
De acord cu tine. Însă de profesie și eu sunt jurnalist, iar ceea ce m-a deranjat a fost abordarea. 1. sa ceri legitimație de presă unui blogger și 2. ca firmă de PR sau ce oi fi, lași loc de bună ziua, roata se mai întoarce. Sunt conștient că you’ve got to spend money to make money dar și time is money uneori.
Mulțumesc și la multă inspirație și ție!
Deci tu te-ai autoinvitat la evenimentul oamenilor, ei au zis ca nu te primim fara legitimatie (sau invitatie) si tu te ai suparat si ai scris articolul asta. Si ti se pare ok
N-ai înțeles nimic. Stai jos, 4.
Eh, platesti si tu biletul pana devii cunoscut 😉
Nu-i așa? 🙂