Într-o clădire de birouri, la parterul de vizavi de clădirea istorică de pe strada doctor Barasch Iuliu, aflată în renovare, stau înghesuiți angajații Teatrului Evreiesc. Nu lucrează dintotdeauna așa. Însă, în iarna lui 2014 le-a zburat acoperișul și, doar printr-o minune, nimeni nu a fost rănit. Abia acela a fost momentul în care autoritățile și-au dat seama că Teatrul Evreiesc are nevoie de o resuscitare, prima de după cea din anii ’50. „Doamna Maia”, cum îi spun colegii și apropiații, joacă pe scena Teatrului Evreiesc de zeci de ani, timp în care mereu a visat la o mai bună expunere a instituției și a spectacolelor acesteia. În 2012, ca o încununare a carierei, i s-a deschis cortina către o nouă scenă. O scenă a birocrației, o scenă a responsabilității, o scenă pe care a descoperit noi frici.
„Această încununare a carierei despre care îmi vorbiți dvs. a fost văzută așa din exterior”, îmi spune artista, în micul birou pe care îl împarte cu o altă colegă, responsabilă cu PR-ul instituției, dar și cu o mulțime de obiecte de recuzită, depozitate care pe unde s-a putut. „Nu mi-am dorit niciodată să fiu manager. Cu o doză de cinism, și înțelegeți-o ca pe o alegorie, eram la o școală de management, imediat după ce am ocupat această funcție, iar profesorul ne-a întrebat dacă vrem să ocolim legea. Noi i-am răspuns încântați, în gura mare: «Daaaaa!». «Atunci învățați-o!», ne-a răspuns el. Sunt legi, și sunt legi stufoase. Într-un management de calitate, autodeculpabilizarea nu are ce să caute. Este o meserie, un statut ce se bazează pe fler și intuiție, dar și pe cunoaștere științifică.” „În spatele cortinei unui manager se află responsabilitatea și prudența. În lumea asta în care «director» sună frumos iar «manager» sună pompos, vă spun eu că aripilor creației le zboară fulgii și penele în multe ocazii.
Actorul are cortina, scena și aplauzele. Managerul are răspunderea și datoria. Citește mai multe despre acest subiect în Revista CARIERE.