Driftul, arta de a merge ‹de-a latul› cu mașina, a luat naștere pe străzile din Japonia, în urmă cu aproximativ trei decenii. Ajuns în cele din urmă sport, reprezintă un stil de conducere complet diferit, dar și spectaculos: parcurgerea cât mai rapidă a unui traseu prin supravirarea mașinii, în mod intenționat, și prin combinarea tuturor elementelor de control ale unei acesteia – accelerația, frâna și direcția. Piloții reușesc astfel să stăpânească total mașina, într-o deplasare ‹de-a latul›, la viteze ce depășesc de multe ori 100 de km/h. Recordul absolut al sportului este de 304,96 km/h.
În România, Driftul a ajuns prima oară în parcări, unde pasionații se adunau și realizau mai degrabă demonstrații de ‹freestyle›. Unul dintre primii drifteri de la noi, Marius Mitrache, cunoscut drept ‹KNS› în lumea motorsportului, mi-a povestit cum arată lumea lui, de pilot – instructor, într-un sport recunoscut oficial, de puțin timp, și în România.
Pe lângă faptul că este unul dintre cei mai bine titrați sportivi din această ramură de la noi, adunând clasări pe podium – la competiții Naționale și Internaționale, dar și titulatura de vicecampion Național, elevii pe care el îi pregătește reușesc să îl depășească: “Un bun exemplu îl reprezintă Alfredo, care a reușit să obțină locul 1 chiar la prima sa participare a unui Campionat Național”.
‹KNS› recunoaște că de când se știe a fost fascinat de autovehicule și mereu și-a dorit să controleze mașinile peste limitele pe care acestea le au. Își amintește că avea doar 3 ani când a pus mâna, cu mare bucurie, pe volanul unui vehicul aflat în mers, sub îndrumarea unchiului său.
“Particip la diferite evenimente auto din 2005, încă de când se organizau spectacole de ‹freestyle›, un fel de drift – la liber. Așa a început totul pentru mine. Abia trei ani mai târziu, în 2008, am înțeles că simplele demonstrații pe care le făceam noi, cei câțiva astfel de piloți de la momentul respectiv, nu se putea numi Drift. Am început să investim și, din 2008, să contribuim la evoluția acestui motorsport și la noi”.
Marius are acum 38 de ani și, chiar și când nu este la volanul mașinii sale de competiție – un Nissan Skyline R33 special modificat pentru a fi condus ‹de-a latul›, duce o viață activă. Astfel, reușește să aibă mai multe joburi, având sau nu legătură cu domeniul auto.
Deși motorsportul include multe ramuri, Marius Mitrache a ales Driftul pentru spectaculozitatea pe care o reprezintă și pentru faptul că doar astfel poate conduce mașinile în limitele în care a visat mereu să o poată face.
Pilot-instructorul consideră că cei care vor să reușească în acest sport, au nevoie de echilibru, de ambiție, dar și de foartă multă pasiune. Totodată, din experiența elevilor pe care i-a antrenat, susține că este genul de sport pentru care talentul se poate cultiva, în mare parte.
“Driftul m-a făcut să fiu mai înțelept și să văd viața din alt unghi”, susține ‹KNS›.
Cu toate că pare un sport periculos, totul este foarte sigur. “Driftul dă naștere mai degrabă la situații amuzante, decât periculoase. Chiar și când am ajuns pentru prima oară pe un circuit din Ungaria și am întâmpinat o mulțime de probleme tehnice, ne-am distrat pe cinste”.
De puțin timp este un sport cu acte în regulă, și în România. Curse ilegale vor exista însă mereu
Cu toate că față de anul 2005, când el s-a apucat de asta, au apărut câteva circuite de motorsport (Prejmer, ATA, MotorPark), iar competițiile organizate într-un cadru sigur sunt tot mai dese, cursele și demonstrațiile ilegale vor exista în continuare, spune Marius Mitrache. Motivul este simplu – lipsa unui buget. Totodată, deși apărută de mai bine de un an, Federația Română de Drift nu și-a făcut simțită prezența prea mult, iar ‹KNS› speră ca în acest an lucrurile să evolueze și la acest capitol.
Ce înseamnă o competiție de Drift
O competiție de Drift este artibtrată în baza a patru factori: unghiul de abordare a curbelor, viteza, linia (trasa ideală de abordare a curbelor, stabilită de arbitrii) și, nu în ultimul rând, show-ul oferit publicului. Într-o competiție există două sesiuni: calificările și concursul propriu-zis. În baza primei sesiuni, în care piloții au dreptul la trei ieșiri, se acordă un punctaj care determină poziția în top a celor de la volan, dar și în piramida pentru concurs – Battles. Astfel, în sesiunea a doua, în baza acesteia și în urma punctajelor din calificări, piloții vor intra pe traseu în tandem. În această sesiune, piloții au dreptul la 2 ieșiri. În prima dintre ele, pilotul cu punctaj mai mare este Leader, iar cel de-al doilea este Follower. Pe parcursul acestor ture, Follower-ul trebuie să copieze mișcările Leader-ului și, în același timp, să stea cât mai aproape de el și chiar să aibă unghiuri mai mari de abordare a virajelor. La a doua ieșire, rolurile se inversează.
‹KNS› mărturisește că, pentru a putea ajunge pilot într-o astfel de competiție și a susține această activitate, bugetul inițial este de câteva mii de euro. Crește însă, direct proporțional cu performanța pe care pilotul dorește să o acceadă. Din păcate, deși este un sport spectaculos ale cărui competiții se organizează în spații care pot oferi o expunere mare, este încă greu să găsești sponsori care să îți susțină cheltuielile integral.
Rezoluții în linie dreaptă
Chiar dacă pe circuit se deplasează derapat, țelurile lui Marius Mitrache ‹KNS› pentru 2017 sunt în linie dreaptă, cu pedala la podea: relansarea școlii de Drift și pregătirea de noi piloți pentru clasa ‹debutanți›, alături de care să cucerească cât mai multe podiumuri.
Totodată, Marius Mitrache și-a propus să ajute, prin Drift, oameni din afara domeniului. Pasionat și de Aviație, acesta pune la bătaie o plimbare la bordul mașinii sale de competiție unui participant la workshopul pe care îl organizez în februarie – “Nu îmi e frică să zbor”. El speră că după adrenalina pe care căștigătorul o va resimți în mașină, acesta își va face curaj să se urce, ulterior, și într-un avion.