MIG 21 prăbușit lângă Kogălniceanu relevă, încă o dată, că românul le știe pe toate, dar concret nu are habar de nimic. Peste tot am văzut “specialiști” care dau vina pe aparatul de zbor vechi, folosind aceleași clișee care compară MIG 21 cu “sicrie zburătoare”, ori alte metafore morbide și lipsite de sens.
Ce ar trebui să știe toți habarniștii din jurul tău despre MIG 21 prăbușit lângă Kogălniceanu, al 13-lea astfel de supersonic pe care România l-a pierdut?
Ei bine, ar trebui să își adune toate gândurile pe care le au în legătură cu acest accident într-un context pozitiv, și să își spună în gând “Ajută-l, Doamne, pe Locotenent- Comandorul Adrian Stancu să se recupereze și să treacă cu bine peste încercările pe care le are acum”.
Căci “Gus”, cum îl știu zburătorii, a rămas cu sechele în urma catapultării și, orice avion ar fi pilotat, odată ce a aspirat o pasăre în motor, lucrurile ar fi stat la fel. (Amintește-ți de “Sully”, din 2010, adică de avionul de pasageri care a amerizat pe râul Hudson, după ce motoarele s-au oprit, din cauza ingestiei unui stol de păsări în motoare).
“Gus” se pregătea de aterizare, avea sub 1.000 de metri altitudine și o viteză de câteva sute de kilometri pe oră. Motorul a “tăcut”. În secundele în care MIG 21 se apropia vertiginos de sol, Locotenent-Comandorul și-a văzut viața cu ochii și, în timpul acestui film morbid, a raportat cele întâmplate, a îndreptat avionul spre un câmp și… s-a catapultat. Două rachete au împins cu o forță incredibilă scaunul în afara aeronavei care, la câteva momente după, s-a împrăștiat în lanurile Dobrogei. “Gus” a lovit aerul la o viteză spectaculoasă, de câteva sute de kilometri pe oră, suportând în același timp forțe de peste 15-20 de G. (Ce greutate ai? Imaginează-ți că ești de 15-20 de ori mai greu. Te-ai simți bine? Corpul tău s-ar simți bine?). După câteva minute, pilotul a fost adus și el la sol, de parașuta de salvare.
Ca să înțelegi mai bine ce înseamnă o catapultare la înălțime mică, te invit să urmărești acest clip. Da, nu este ca MIG 21 prăbușit lângă Kogălniceanu, dar principiul este același:
Aceeași manevră cu F16, că tot este atât de lăudat:
Și cu MIG 29, o legendă a supersonicelor:
Şocul catapultării este fără comparaţie, iar cabina, atât de familiară şi prietenoasă, este plină de zgomote ameninţătoare. Apoi, a urmat declanşarea motorului – rachetă care te mai ridică vreo câteva zeci de metri pe verticală, şi imediat, pentru că eram sub 4000 de metri, urmează şi separarea de scaun. Când am reuşit să deschid ochii, eram încă în nori, într-o mişcare de rotaţie circulară, încă în scaun, neseparat şi cu paraşuta nedeschisă. În următoarea fracţiune am perceput separarea de scaun şi deschiderea paraşutei de salvare, o senzaţie de frânare puternică, răcoarea şi umiditatea accentuată a stratului de cumuli în care eram. O uşoară creştere a luminozităţii, am iesit din nori. Abia am avut timp să mă evaluez, păream întreg, fără a simţi vreo senzaţie de durere sau alte disfuncţionalităţi somatice.
Locotenent-comandor (r) Cristian PĂVĂLAŞC, 13.05.1993
Cam… 1500 de kilograme-forţă, de am simţit cum capul îmi intră progresiv între umeri şi ajunge pe undeva pe unde îmi sunt plămânii!… Nu mi-am dat seama că am ieşit din avion când acesta era înclinat aproape la 90 de grade, asta aveam s-o aflu de la cei care au văzut, de la depărtare, totul. Mi-aduc aminte că m-am uitat sub mine şi am văzut jetul de la motorul- rachetă al scaunului şi mi-am zis, ha!, ia uite, sunt Captain Planet! BURILEANU, un coleg de-al meu, mi-a spus „Captain Planet” un an de zile, iar pe Carmen, soţia mea, o striga „doamna Planet”! După faza asta, am simţit cum mă desprind din scaun, cum sunt scuturat de paraşuta de stabilizare şi cum se deschide paraşuta principală.
Locotenent-comandor (r) Eugen MAXIM, 10.03.1994
One thought on “MIG 21 prăbușit lângă Kogălniceanu relevă, încă o dată, că românul le știe pe toate, dar concret nu are habar de nimic”