…Broke the limit, we hit the town…
…Broke all the rules…
De pe “acoperișul” orașului Milano – din vârful Domului, se aude cum răsună “Thunderstruck”, din acordeonul unui performer stradal. De aici, de sus, acordurile par să se propage în tot orașul, ca un statement al stării generale din jurul nostru.
Milano: un oraș în care Eleganța, Spiritul Liber și Calmul plutesc în aer
Până să ascultăm însă AC/DC Thunderstruck, de pe acoperișul Domului, sejurul nostru a debutat cu aventuri și împrieteniri locale. Ajunși în dreptul scărilor de la metrou, am constatat, șocați, că stația este închisă. Cum mai aveam să mergem în Centru? Noroc cu un cuplu de vârsta a treia aflat în aceeași situație, care ne-a îndrumat către stația de tramvai, de lângă. Din fericire, nu a mai trebuit să cumpărăm un alt bilet, abonamentul nostru de 48 de ore (cost 8,25 euro) fiind acceptat și în acest mijloc de transport. Ne-am nimerit sejurul în toiul unei greve de avertisment, o parte din transportul public fiind blocat dimineața și seara. Practic, la orele de vârf.
Am așteptat, în van, 20 de minute un tramvai. Domnul de vârsta a treia, urmat de soție, a venit la noi și ne-a spus, într-o engleză stâlcită: change of plans, follow me. Fără să depună vreun efort, acesta a început să sprinteze, câteva intersecții mai în față, către o altă linie de transport public. Spre rușinea noastră, atât noi, cât și soția lui, cu greu am reușit să ținem pasul cu el. În urma noastră, alți pasageri cautau o altă variantă de a merge în centrul orașului. Cu toții calmi, fără a face o tragedie din întâmplare. Încercăm să nu ne gândim la cum ar fi fost o astfel de situație în România și ne mutăm atenția pe tramvaiul foarte, foarte vechi (dar impecabil păstrat), în care tocmai ne-am urcat alături de noii noștri prieteni italieni. De la ei, am aflat că astfel de vehicule de transport public mai circulă prin America, în San Francisco.
După câteva stații cu tramvaiul, ne-am dat jos la intrarea într-o altă stație, a unei alte linii de metrou. Neafectată de grevă. În timp ce așteptam să vină metroul autonom (da, fără mecanic!), atenția ne-a fost atrasă de un panou cu știri: Halep, nr. 1 Mondial. Importanța evenimentului este cu atât mai mare cu cât aflăm vestea într-o altă țară, într-o altă limbă.
Ajunși în fața Domului, inspirația ne este solicitată pentru identificarea celui mai bun cadru pentru Canon G3 X –ul care ne însoțește. La obținerea lui ne ajută un pakistanez, care ne oferă un pumn de semințe – o momeală pentru zecile de porumbei care își fâlfâie aripile în piața foarte aglomerată. Sau mai bine zis o răsplată, când previzualizăm imaginile obținute cu ajutorul lor.
După o vizită completă a catedralei și a muzeului acesteia, am luat la pas străzile orașului, pizzeriile și, mai ales, gelateriile. Ne-am bucurat de ospitalitatea locală și am descoperit că pizza Margherita poate fi cea mai bună pizza, dacă este coaptă la Spontini, pizzerie cu o tradiție locală veche de 63 de ani.
Gelato parcă nu are farmec dacă nu este servit în fața clădirii reprezentative a orașului – Domul.
Ziua s-a încheiat cu o mică febră musculară, pe care am tratat-o “corespunzător”: cu 2 sticle de Birra Moretti și un Aperol Spritz.
Experiența noastră milaneză a continuat a doua zi cu o excursie la Como, mai precis în Varenna. Am ajuns aici în doar o oră din Gara Centrală, cu un tren care a circulat cu viteze de 130km/h – 150 km/h, și cu mult mai silențios și lin decât metroul. Biletele au costat doar 29 de euro, dus-întors.
Varenna, cât și împrejurimile, pare desprinsă dintr-o lume idilică. Este locul ideal pentru plimbări și fotografii romantice, cât și pentru brunch-uri cu nu ai văzut decât în filme. Iar prețurile de la terase, contrar peisajului și atmosferei, sunt chiar mai mici decât în Milano.
Cum mi s-a părut Canon G3 X?
Citește aici specificațiile tehnice ale lui Canon G3 X
Ar mai fi multe de spus despre Milano, dar nu vreau să te mai rețin cu povești. În timpul acesta, mai bine te uiți prin pozele pe care le-am făcut cu partenerul nostru de drum – Canon G3 X. Într-o proporție de 99%, le-am păstrat așa cum au ieșit din aparat, pentru a îți face o idee asupra calităților pe care acesta le are. Sau pe care le am eu, ca fotograf ;). Per total, am fost mulțumit de acest aparat, împrumutat de la Canon România, din curiozitatea de a îi testa performanțele. Din punctul meu de vedere, este aparatul ideal pentru cei care vor să se întoarcă din vacanțe cu fotografii “profesionale” (cât de profesionale ies ele ține însă doar de priceperea celor care se află la butoane), dar nu vor să care după ei un DSLR și mai multe obiective. Canon G3 X este versatil, focalizează suficient de repede pentru a nu rata niciun moment (vezi poza cu avionul/elicopterul), și merită niște aplauze mai ceva ca cele pe care le primesc piloții după aterizare, pentru cum se descurcă în condiții de lumină scăzută.
După un ultim cadru al Domului, în noapte, ne-am luat la revedere de la Milano cu promisiunea că ne vom revedea curând. Ne-au rămas multe de descoperit pe aceste meleaguri…
Acum ceva timp, spuneam că mi-ar plăcea să locuiesc pe insula Samothraki, din Grecia. Acum că am văzut Milano, aș vrea să fac un update: Mi-ar plăcea ca până la pensie să locuiesc în Milano (sau Como), iar la pensie în Samothraki.