Pentru Nicoleta Gherman, Aviația este aproape totul. Lucrează în acest domeniu, care i-a dat încredere în ea, a format-o ca adult, a maturizat-o și i-a dat lecții dure de viață, de 17 ani, timp în care a fost jurnalist, însoțitor de bord pentru o companie consacrată din Golf, recrutor și chiar instructor. Acum, dumneaei este mentor, formator și chiar sursă de inspirație pentru noile generații de însoțitori de bord, cărora le dă aripi, la propriu, prin proiectul său – World-class NG Cabin Crew, și totodată autoarea primului curs din țara noastră dedicat celor care aspiră la această profesie.
Persoanele pregătite sau îndrumate de fosta stewardesă au fost acceptate ca însoțitori de bord la companii comerciale sau private, ca șefi de echipaj și personal de sol, în cadrul a 20 de linii aeriene din Europa și din Orientul Mijlociu, precum Emirates Airlines, Qatar Airways, Etihad Airways, Tarom, Alpha Stars, Al Jaber Aviation, Wadi Aviation, Imperial Jet, SkyPrime, flynas, Kuwait Airways, Aer Lingus, German Wings, SmartLynx Airline, Primera Air, Wizz Air, Blue Air, Small Planet Airline, Avion Express și Ryanair.
„Bucuria este și mai mare atunci când aflu că unii cursanți au fost acceptați de una, două sau chiar trei companii aeriene simultan!”, mi-a mărturisit aceasta, în cadrul interviului pentru un nou episod al seriei #OameniAiAviației. Un episod special, realizat cu ocazia Zilei Internaționale a Însoțitorilor de Bord, în care veți putea vedea cum arată această profesie prin ochii uneia dintre cele mai experimentate stewardese din România.
Cum a ajuns Aviația în viața Dvs.?
Aviația a ajuns în viața mea încă de la vârsta când eram întrebată ce meserie mă văd facând atunci când voi fi mare, iar admirația mea pentru aviatori mă făcea să răspund că îmi doresc să fiu stewardesă.
Când ați devenit una?
În data de 28 septembrie 2002, pe la vârsta de 25 de ani, la a 2-a încercare. Totul a început când am participat, întâia oară, în Cluj-Napoca, la prima recrutare organizată de Emirates Airlines în România. Ajunsesem acolo la insistențele mamei, care găsise anunțul într-un ziar local. Ironic, părinții mei nu prea erau încântați de ideea de a pleca din țară și mai ales ca eu să zbor. Am participat la interviu și am trecut cu bine de faza de dosar, după care, chiar în ziua înmormântării bunicului meu, la masa de pomenire, am primit un telefon din partea reprezentantului liniei aeriene. Ofițerul de recrutare dorea să susțin un interviu telefonic. L-am susținut, fără să dau voie contextului trist în care mă aflam să îmi influențeze atitudinea profesionistă. Am trecut cu bine și de această etapă, care trebuia să fie urmată de o alta, la București. Aceasta a fost sistată însă, în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001. Am fost informați că întreg procesul de recrutare din afara Emiratelor Arabe Unite a fost oprit.
Ca urmare, având deja plata vizei de muncă achitată, am decis să plec, în data de 16 decembrie 2001, în Dubai, de una singură, pentru a lucra la un hotel de 5 stele. Planul meu era să ajung acolo, să găsesc sediul Emirates și să aplic din nou, gândindu-mă că în interiorul țării încă se recrutează însoțitoare de bord. Iar acesta nu a dat greș: În mai puțin de 2 luni, participam la o nouă selecție de tipul „Assessment Day”. Recrutorii au menționat că, din 600 de dosare, au fost alese 300, ale celor care eram prezenți în sală. Începusem să am emoții pentru că, deși gramatical nu aveam probleme la engleză, la partea conversațională îmi era mai greu. Acest lucru nu m-a împiedicat, însă, să urc pe o scenă amenajată și să mă prezint, dezinvolt, în fața altor 299 de candidați și a 3 recrutori. Au urmat probe la engleză – scris, testarea la înălțime – greutate, dar și cea psihologică. Totul – pe parcursul a mai bine de 10 ore. La sfârșitul zilei, rămăsesem 64 de persoane care am fost rugate ca peste două săptămâni să ne prezentăm la un nou interviu. De această dată am trecut prin alte probe de comunicare și prin exerciții de grup. Mi se părea a fi cel mai greu interviu prin care trecusem vreodată! Cu toate acestea, la ultimul exercițiu, m-am blocat când am aflat că am ajuns printre primii 15 și efectiv nu am mai putut scoate nici un cuvânt pe parcursul acelei probe.
Această experiență mi-a fost de un mare ajutor. Nu m-am dat bătută și, a doua zi, am intrat într-un Internet Cafe (mai știți acele vremuri?!) și am căutat toate companiile aeriene din Golf. Am trimis CV-ul și pozele, inclusiv la Yemenia, Saudia, Gulf Air, RJ, MEA. La scurt timp, am fost invitată să susțin un interviu pentru cei de la Qatar Airways, în Dubai. Faptul că deja aveam experiența unui interviu, coroborat cu faptul că munceam de 7 luni în domeniul „Servicii Clienți”, într-un hotel de 5 stele, m-a ajutat ca din cei 300 de aplicanți să fiu singura aleasă.
Așa se face că, pe 28 septembrie 2002, după a doua încercare de a îmi urma visul din copilărie, a început pentru mine saga în lumea Aviației comerciale, unde, mai bine de un deceniu, am profesat ca stewardesă. Acum, în 2017, mă mândresc cu cei 17 ani de vechime în Aviație, timp în care am fost însoțitor de bord, jurnalist, recrutor, instructor, iar acum – mentor, formator și chiar sursă de inspirație pentru noua generație. Precizez și sursă de inspirație, întrucât câteva persoane m-au rugat să le răspund la anumite chestionare, pentru a-și definitiva lucrările de licență și de disertație.
Aveți o experiență bogată ca însoțitoare de bord. Mi-ați putea nominaliza câteva întâmplări amuzante petrecute de-a lungul carierei?
Întâmplările amuzante, dacă nu veneau din partea pasagerilor, le cream chiar noi, însoțitorii de bord. Sunt o fire veselă și, pe majoritatea zborurilor, încercam să destind atmosfera, să glumesc cu pasagerii și colegii, lucru care se observa și era întotdeauna apreciat.
Chiar începutul carierei mele în Aviație a debutat într-un mod amuzant: Pe un zbor mai lung, copilul unei familii era atât de plictisit, încât am cerut voie părinților să îi fac un tur al avionului, și nu oricum, ci jucându-ne de-a v-ați ascunselea cu toții. Nefiind un zbor plin, am ascuns copilul într-un cart (compartiment de metal pe roți) gol, pentru ca părinții amuzați să încerce să își găsească copilul.
O altă întâmplare amuzantă care mi-a rămas întipărită în minte este de pe vremea când lucram la Clasa I – o păcăleala ce se făcea membrilor de echipaj aflați la primul zbor. Respectiva stewardesă a fost chemată în cabina piloților și informată că, dacă este nevoie să scoată o anumita sumă de bani de pe cartea de credit folosind bancomatul amplasat în avion, o putem ajuta. Bineînțeles, respectiva chiar credea că există un ATM la bord.
Dar periculoase?
Am avut parte de câteva aterizări ratate, una chiar la primele zboruri sau cazuri medicale grave, cărora a trebuit să le fac față ajutată sau nu de colegi, cum ar fi o colică renală, un preinfarct, o isterie și angoasă în stare avansată, ulcer gastric suferit chiar de o colegă și, cel mai grav, un avort provocat.
Ați putea face un top 3 pasageri despre care ați putea spune că “v-au stricat ziua”?
De-a lungul celor 10 ani în care am profesat ca însoțitoare de bord, am întâlnit doar doi pasageri despre care aș putea spune că… m-au întristat: Un pasager iranian, așezat la clasa economică, care credea că i se cuvine totul doar pentru că un membru apropiat al familiei sale lucrează pentru o companie din Teheran. Văzând că doleanțele lui de a folosi utilitățile de la clasa business nu dau rezultat în fața mea, a încercat să ridice mâna și să mă lovească. Și un altul, localnic, membru al unei familii de rang înalt, care a nesocotit instrucțiunile de securitate de la bord, de dinainte de aterizare, aducând injurii la adresa colegelor. Ca șefă de cabină, am luat imediat atitudine, înaintând un raport către poliție. Trebuie să precizez că, de fiecare dată, am avut suportul și ajutorul companiei, atunci când managementul realiza că nici unul dintre membri echipajului de cabină nu aveau vreo vină în aceste incidente.
Ce sfaturi ați avea pentru pasageri, în general, astfel încât să nu ajungă să facă și ei parte, la un moment dat, din astfel de amintiri și povești?
Pasagerii ar trebui să înteleagă că instrucțiunile echipajului trebuie respectate cu sfințenie, deoarece acestea există pentru a asigura un mediu și un zbor în siguranță, atât pentru ei, cât și pentru restul persoanelor de la bord.
Totodata, să nu uite că, la o măsură de alcool consumată la bordul avionului, corpul lor o va simți ca pe una dublă. Astfel, îi sfătuiesc să nu consume prea mult alcool, chiar dacă acesta este gratuit.
Bunul simț și politețea trebuie să facă parte din atitudinea fiecăruia, nu doar la bordul avionului, ci și atunci când ne aflăm în aeroport.
De câte ori v-ați lovit de mentalitatea conform căreia „însoțitorii de bord sunt ospătari ai aerului”? Care este fișa postului unui însoțitor de bord? Poate dacă ar cunoaște-o, oamenii nu v-ar mai eticheta astfel…
În fișa de post scrie că suntem prezenți la bord pentru a asigura siguranța și securitatea zborului care pleaca de la punctul A către punctul B, aici incluzând și asistarea pasagerilor sau colegilor, în caz de probleme medicale. Oferirea unui confort, în ceea ce privește servirea de mancare, băutură și vânzarea de produse din Duty Free este pe ultimul loc! În Orientul Mijlociu, mulți pasageri înțelegeau acest lucru și nu ne creau probleme. Probleme au apărut însă când, cu cât produsele și serviciile oferite gratuit s-au diversificat și s-au înmulțit (pe un zbor de 12 ore ofeream și trei mese pasagerilor), lumea a început să ignore siguranța și să se pună accent pe servicii. Astfel, cu cât biletele se scumpeau, pasagerii considerau că o cană de cappuccino servită înainte de aterizare era mai importantă decât siguranța stewardesei. Acest lucru se observa mai ales la companiile aeriene de 4 sau de 5 stele. Eu am preferat, întotdeauna, să scriu un raport adresat companiei după zbor, în care să menționez că un serviciu a fost scurtat, ajustat sau neoferit din cauza condițiilor de siguranță (meteo, timp scurt de zbor, cerințe prea multe din partea pasagerilor raportat la numărul de stewardese prezente la bord, etc.).
Ce sfat ați putea să vă dați dacă ați fi față în față cu Nicoleta Gherman – cea tânără aspirantă la statutul de stewardesă?
Singurul sfat pe care mi l-as fi putut da mie, acum 15 ani, ar fi să fi folosit mai mult biletele cu reducere de 90% oferite de linia aeriană angajatoare pentru excursii împreună cu familia, către Asia îndepărtată sau America. Regret că nu am reușit încă să îmi duc părinții și sora pe acele meleaguri.
De ce ați renunțat la jobul de stewardesă, trecând în zona de management?
După aproximativ 5 ani de zbor, compania a considerat că merit o promovare în funcția de Șef de Cabină, pe avioane Airbus A320, A300 si A330, iar mai apoi, după un an ca Director de Servicii, și la bordul unor avioane mai mari de tipul A340 și Boeing B777. De fapt, aceste realizări le vedeam ca pe o normalitate, știind că la zboruri dau 100% randament, că am un dosar curat și foarte multe scrisori de mulțumire primite de la pasageri și colegi.
Mai apoi, a intervenit rutina, plictiseala și, mai important decât acestea, dorința de a avea o familie și de a locui în propria mea casă. Lucrul acesta a fost posibil în momentul în care am revenit în țară, bineînțeles continuând să activez în domeniul Aviației.
Cum a luat naștere proiectul World-class NG Cabin Crew?
Sincer să spun, foarte mulți foști cursanți întâlniți pe parcursul carierei de trainer m-au întrebat de ce nu pun eu bazele unui proiect, în cadrul căruia să pot să îi pregătesc mai aprofundat, într-un cadru mai restrâns. Nu de puține ori, mi s-a spus că sunt singurul trainer din România, chiar și în acest moment, cu cea mai vastă experiență în domeniul Aviației, care a zburat și internațional, la o companie aeriană de 5 stele. Unii chiar își exprimau dorința de a mă ajuta să încep un astfel de proiect, ceea ce s-a și întâmplat, devenind parte din echipă sau colaboratori. Un lucru important pe care vreau să îl menționez este că am numit acest proiect în engleză, iar informațiile oferite sunt în engleză, pentru că aceasta este limba de bază în Aviație, dar și pentru a putea ajuta și inspira nu doar tinerii din Romania, ci și pe cei de pe alte continente.
Totodată, exista și dorința mea de a pregăti o Nouă Generație (NG) de viitori însoțitori de bord, care atunci când vor începe o școală de Aviație, vor avea deja multe noțiuni din acest domeniu, o generație pregătită de a face față provocărilor și interviurilor de recrutare.
De multe ori, fiind încă stewardesă, mi s-au cerut sfaturi despre obținerea unui astfel de job. Am îndrumat mai întâi doi membri ai familiei, apoi am făcut pregătiri private cu câteva cunoștințe – față în față sau telefonic, ca mai apoi numărul celor interesați să tot crească.
În iunie 2013, am conceput si scris primul curs din Romania dedicat aspiranților la meseria de însoțitor de bord, curs pe care l-am predat pentru prima dată în Cluj, iar începând cu noiembrie 2016 am pus bazele site-ului worldclasscrew.com, moment în care mi-am dat seama că este necesar un nou mod de abordare, prin ateliere interactive și sesiuni de formare privata. Așa că le-am pregătit, mai ales pentru cei care vor să stăpânească metodele potrivite de obține un job de stewardesă.
Ce își propune seminarul Dvs.?
Atunci când dorești să faci carieră într-un anumit domeniu, e bine să te informezi de la cei care au mai multă experiență în domeniu, care au profesat la nivel înalt, și să înveți cât mai multe de la aceștia. Chiar și recrutorii apreciază un candidat care deja are noțiuni de Aviație, un vocabular adecvat și informații despre compania lor. Liniile aeriene oferă un training gratuit (majoritatea), timp de 1-2 luni, însă acestea nu au timp să te educe sau să îți spună, în detaliu, cum să te comporți cu 50 – 100 – 300 de pasageri pe un zbor. Recrutorii vor să vadă că ești gata să faci față provocărilor venite din partea pasagerilor și să lucrezi în echipă.
Tocmai de aceea, în cadrul workshop-ului „Cabin Crew Mindset and Customer Service Skills”, punem accent pe învățarea produselor oferite la bordul avionului, pentru a le putea folosi și în alte moduri decât cel inițial: Cum să oferi un serviciu de calitate, cum să abordezi o problemă, cum să dezbați și să rezolvi subiecte specifice interviurilor și cum să interactionezi cu pasagerii în engleză. Toate aceste informații legate de trainingurile oferite, pot fi găsite, așa cum spuneam mai devreme – în engleză, și pe site-ul nostru, la secțiunea „Trainings”. Obținerea unui post ca însoțitor de bord depinde de îndemânarea, spiritul de observație și de capabilitatea de a vorbi în public a fiecarui candidat.
Totodată, în cadrul sesiunilor private și a workshop-urilor, ne-am propus încă de la început nu doar să dăm informații generale, ci să oferim și o altă perspectiva asupra meseriei de stewardesă, ajutând cursanții să aspire către ceva mai bun, pentru a atinge performanța în această meserie.
De fiecare dată când cursanții îmi scriu că au reușit, când îmi trimit poze în uniformă sau îmi scriu că atitudinea mea pozitivă și povestea vieții mele profesionale i-a făcut să nu renunțe de la prima încercare esuată, mă bucur și mă simt și mai motivată în demersul meu.
Anul acesta, pentru a marca Ziua Internațională a Însoțitorilor de bord, pe care o sărbătorim chiar azi, 31 mai, am organizat – în Cluj-Napoca și în București, două workshop-uri gratuite intitulate “Primii pași în cariera de stewardesă”. Acestea s-au adresat tuturor celor care iubesc Aviația și doresc să se informeze cu privire la un post de stewardesă/însoțitor de bord. În săli au fost prezente persoane tinere din România și din Republica Moldova, dornice să afle cât mai multe informații despre companii și ce trebuie să facă pentru a obține un astfel de post. Ne-au mărturisit, cu toții, că platforma World-class NG Cabin Crew reprezintă pentru ei un adevărat îndrumar înspre o carieră în Aviație. Toți cei care au participat la aceste zile au fost norocoși să li se răspundă la absolut toate întrebările, și să primeasca informații prețioase de la invitate de seamă, foste stewardese de la Qatar Airways, Emirates și Oman Air. Prin aceste evenimente, am încercat să informăm cât mai multă lume despre ce presupune munca de stewardesă, condițiile de angajare oferite în diferite țări, dar și să inspirăm cu privire la primii pași ce trebuie făcuți pentru a deveni însoțitori de bord. Tot în cadrul seminariilor “Primii pași în cariera de stewardesă”, în Cluj-Napoca, am exersat cu cei prezenți probe de comunicare, de vorbit în public și de prezentare a grupului din care au făcut parte. La sesiunea din București, modulul de practică a inclus nu doar un exercițiu de prezentare a produselor de la bord, cât și de abordare a pasagerilor și de cum să se răspundă întrebărilor din cadrul interviului final. Toate acestea sunt probe specifice interviurilor de recrutare a însoțitorilor de bord.
Cât de mult le cresc șansele de angajare celor care urmează acest curs?
Îți mărturisesc că am pregătit, pe lângă tineri fără experiență, și persoane care deja au fost sau încă erau stewardese la companii mai mici, dar care doreau să zboare la un nivel superior.
Ca și trainer, întotdeauna am fost axată pe dezvoltarea personală a cursanților, definirea pașilor pe care aceștia trebuie să îi facă, pe rezultate și, mai ales, pe performanță.
Ca atare, avem un procent extrem de ridicat al celor care au fost selectați pentru postul dorit. Persoanele pregătite sau îndrumate în cadrul proiectului, au fost acceptate ca însoțitori de bord la companii comerciale sau private, ca șefi de echipaj și personal de sol, în cadrul a 20 de linii aeriene din Europa și din Orientul Mijlociu, precum Emirates Airlines, Qatar Airways, Etihad Airways, Tarom, Alpha Stars, Al Jaber Aviation, Wadi Aviation, Imperial Jet, SkyPrime, flynas, Kuwait Airways, Aer Lingus, German Wings, SmartLynx Airline, Primera Air, Wizz Air, Blue Air, Small Planet Airline, Avion Express și Ryanair. Bucuria este și mai mare atunci când suntem anunțați de unii cursanți că au fost acceptați de una, două sau chiar trei companii aeriene simultan!
Cum este această piață a muncii? Aviația este cel mai mare angajator din lume. Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă cineva, fată sau băiat, pentru a se putea gândi la un asemenea job și cât de greu îl poate obține?
Aviația este, în opinia mea, nu numai cel mai mare angajator din lume, dar și cel mai tipicar, minuțios, care ține cont de anumite aptitudini precum profesionalismul, flexibilitatea în gândire, diplomația, capacitatea de a vorbi în public, de a înota, deținerea unui bagaj mare de cunoștințe din diferite domenii.
Din punct de vedere medical, o persoană care aspiră la un asemenea job – de steward(esă), trebuie să fie, în primul rând, o persoană sănătoasă, aptă de muncă. Multe companii specifică limbile străine care trebuie știute la nivel mediu, lăsând deoparte fluența în limba engleza, care este esențială, cât și înălțimea și vârsta minimă sau maxima de angajare. Cei interesați găsesc toate aceste informații în engleză, pe site-ul nostru, worldclasscrew.com, la secțiunile “Eligibilitate“, “Job-uri” sau “Viața ca și Cabin Crew”.
Cum este acum lumea însoțitorilor de bord, față de cum era atunci când ați profesat dumneavoastră?
Având norocul să îmi încep activitatea într-o companie nouă, am avut șansa de a primi zboruri cu rămânere de lungă durată, la anumite destinații chiar și de 2-3 nopți. În prezent însă, companiile cresc numărul de zboruri, opririle se scurtează, iar însoțitorii de bord trebuie să lucreze mai mult, având o perioadă mai scurtă de relaxare.
Din punct de vedere al numărului de pasageri, îmi închipui cât de stresant trebuie să fie să lucrezi cu 600 de pasageri și cu alți 22-23 de colegi, la bordul unui avion Airbus A380. Numărul maxim de pasageri pe care l-am avut eu, pe un zbor, a fost de 405 și mi s-a părut sufocant.
Care este cea mai importantă lecție pe care ați învățat-o din acea postură, pe care le-o spuneți și cursanților?
Ca stewardesă, am învățat că nu sunt la bord să educ oameni, ci să iau fiecare persoană așa cum este ea, să îi anticipez doleanțele și să nu încurc viața personala cu cea profesională.
Ce este Aviația pentru Dvs.?
Aproape totul. Aviatia mi-a dat încredere în mine, m-a format ca adult, m-a maturizat și mi-a dat lecții dure de viață. Este o pasiune care nu ține cont de vârstă, devenind pentru mine un mod de a trăi.
Organizez un seminar despre frica de zbor. Ce le-ați spune participanților acestui workshop, dacă v-ați afla în fața lor?
Cu zambetul pe buze (întotdeauna am spus că zâmbetul se și aude), cu o voce foarte plăcută și plină de încredere, i-aș încuraja și aș face următorul anunț:
„Doamnelor și domnilor, bine ați venit la bordul avionului companiei noastre. În numele căpitanului și a întregului echipaj, vă informăm că acest zbor are o durată de doar 1 oră. Însoțitorii de bord sunt prezenți în cabină pentru siguranța și confortul dumneavoastră. În curând vom decola, așadar vă rugăm să vă așezați confortabil în scaune, să vă relaxați și să vă bucurați de zbor. Vă mulțumim că aveți încredere în noi și că ați ales compania noastră!”
„Oameni ai Aviației”. Proiectul care va inspira generații întregi, căci asta am căutat atunci când mi-am dat seama că vreau să îmbin pasiunea pentru Aviație și talentul pentru scris, cu impactul pe care îl au poveștile de viață scurte, postate online. Recunosc, să găsesc o utilitate socială acestui blog, cât și paginii de Facebook.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia aleasă? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Așa că am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!