Oameni ai Aviației. Andi, pe numele său Andi Bogdan Neagoe, este pilot cu acte în regulă de vreo 8 ani. Indiferent că se urcă la manșa unui planor, a unui avion ultraușor ori a unui avion din categoriile superioare, le stăpânește pe toate, iar înaltul cerului este al său.
Când nu zboară, Andi lucrează în IT și încearcă să pună umărul la dezvoltarea domeniului în care lucrează – IoT (Internet of Things) sau contribuie la acțiuni de promovare a zborului.
Andi se implică activ în organizarea și desfășurarea unor evenimente de profil, atât pentru piloți, cât și pentru pasionați, în special din perspectiva de membru a Aircraft Owners and Pilot Association, din 2012.
Mai mult, el promoveză zborul în România și Aeroturismul, în rândul omologilor săi din străinatate. Pe aceștia îi îndrumă să vină să viziteze România și le oferă, de fiecare dată, toate informațiile necesare pentru ca raidurile lor să fie memorabile.
Vizita unor piloți străini, relatată într-o publicație de Aviație din Germania.
Totodată, tânărul zburător visează să devină cândva instructor, pentru a le insufla și altora pasiunea și arta de a naviga printre nori.
Am stat de vorbă cu Andi pentru a afla cum se vede aviația prin ochii lui, ce a învățat de când a deprins libertatea zborului și ce sfaturi are pentru cei care privesc cerul, dar încă nu i-au atins înălțimile.
Care a fost primul tău contact cu zborul? Cum te-ai “molipsit”?
Andi: Eram în ianuarie, 2009. M-am dus cu un prieten să se înscrie la Aeroclub, la cursurile de zbor cu planorul. Viitorul meu instructor m-a întrebat de ce nu mă inscriu și eu. Fiind o fire curioasă, am acceptat provocarea.
După finalizarea pregătirii teoretice, am început-o pe cea practică. Cu toate că trecuse ceva timp și începusem să cunosc domeniul, interesul meu pentru această zonă, a aviației, era încă scăzut. Colegii începuseră să zboare, dar eu nu m-am prezentat în primele săptămâni, fiind și în sesiune. La insistențele lor însă, m-am dus și eu la zbor. Atunci, am fost întrebat dacă am mai zburat iar eu, ignorant, am răspuns că da, neștiind că zborul ca pasager cu un avion de linie nu se pune. Am decolat, alături de Ioan Matei, pe care îl consider cel mai tare instructor, într-un zbor de aclimatizare. Nu a fost un zbor lin, așa cum mă așteptam, ci am trecut printr-o gamă elementară de acrobație: vrie, looping, viraje de luptă. Acesta a fost momentul în care m-am declarat fascinat de Aviație. Din ultimul sosit, cel neinteresat, “intrusul”, am ajuns să ies primul în simplă comandă și să obțin atestări de performanță în planorism, atât la zborul la distanță, cât și în acrobație. Iar toate astea se datorează omului care mi-a arătat cum este Aviația, de fapt, în practică și nu în teorie. Omului de la care am învățat mai tot ce știu acum și de la care voi învăța în continuare. Omului care mi-a pus pentru prima oară mâna pe manșă, cum îi metaforizăm noi, aviatorii, pe instructorii de zbor. 
Ce este pentru tine Aviația?
Andi: Aș spune un stil de viață. Este lucrul care mă motivează cel mai mult și cred că singurul pe care îl fac în orice moment cu mare drag.
Apoi, dacă la zbor îmi fixez obiective de atins, aplic aceeași metodă și în viața reală.
Parcă sunt alt om de când am descoperit zborul.
Totodată, Aviația este domeniul care m-a ajutat să cunosc oameni extraordinari de la care am învățat și învăț multe și de care nu aș vrea să mă despart niciodată.
Ai putea să îmi spui 3 lucruri pe care le-ai învățat mulțumită aviației?
Andi: Aviația m-a învățat să fiu disciplinat. M-a mai învățat cât de importantă este punctualitatea și să fiu punctual.
Aviația m-a mai învățat, de-a lungul celor 8 ani de când zbor, să am răbdare. Instructorul mi-a spus mereu că răbdarea este calitatea cea mai mare pe care o poate avea un pilot.
Și ar mai fi ceva: Cu ajutorul ei, am învățat îmi fac un plan, să îl respect și să mă bucur de succesul reușitei.
Dacă ai avea ocazia, ce sfat i-ai da eului tău de acum 8 ani, când te-ai apucat de aviație?
Andi: Timpul este cea mai prețioasă resursă a ta. Nu îl/o irosi. Am plătit cu foarte mult timp zborul și abia acum îmi dau seama cât m-a costat.
Acum îmi pare rău că m-am apucat de asta abia la 20 de ani și, dacă aș putea da timpul înapoi și aș ști asta, m-aș apuca mai devreme de Aviație.
Din experiența ta, ce sfaturi ai pentru pasionați și aspiranți ai domeniului?
Andi: Să nu facă niciodată compromisturi. Toate citatele de genul: “Mai bine să fii jos și să îți dorești să fii sus, decât să fii sus și să îți dorești să fii jos” au un fundament real.
Apoi, ar trebui să știe că Aviația absoarbe foarte multe fonduri. Nu doar în pregătire, ci taxează foarte scump indisciplina. Lăsând deoparte faptul că te poate costa viața ta, poate și a altora, o simplă trecere joasă, de exemplu, îți poate scoate din buzunar 10.000 de Euro.
Înainte de a se înscrie la un curs de zbor, aspiranții ar trebui să mai ia în considerare faptul că Aviația, în România, are foarte multe probleme:
De multe ori, ei pot fie să întâlnească oameni slab pregătiți dar care, din poziția lor, influențează domeniul, fie rămășițe comuniste care frânează demersurile de îmbunătățire a activității din Aviație.
Dar pot întâlni și oameni faini, care se luptă pentru promovarea și îmbunătățirea activității, precum Aircraft Owners and Pilot Association sau alți operatori privați.
„Oameni ai Aviației”. Proiectul care va inspira generații întregi, căci asta am căutat atunci când mi-am dat seama că vreau să îmbin pasiunea pentru Aviație și talentul pentru scris cu impactul pe care îl au poveștile scurte, postate online. Recunosc, să găsesc o utilitate socială acestui blog, cât și paginii de Facebook.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație să urmezi o cale?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Eu am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!