Wing Walking-ul a luat naștere în 1918, în timpul Primului Război Mondial. Atunci, un tânăr curajos de doar 26 de ani, Ormer Locklear, s-a suit pe una dintre aripile avionului său, în timpul unui zbor de antrenament, pentru a remedia o defecțiune a aparatului cu care zbura.
Ulterior, Wing Walking-ul a jucat un rol important în recordurile vremii din Aviație. Wing Walkerii au fost elementul esențial pentru realizarea zborurilor pe distanțe lungi, prin alimentările air-to-air pe care le făceau. Prima realizare de acest gen a fost realimentarea realizată de Wesley May, în 1921, când a coborăt dintr-un avion pe aripile altuia, cu o canistră în spate. După ce și-a terminat misiunea, s-a întors în avionul din care venise. Acest lucru a dovedit faptul că avioanele pot fi realimentate în aer și a dus la o dezvoltare în această zonă, realimentarea în aer fiind esențială în multe situații și practicându-se și în prezent, mai ales în Aviația militară.
Aproape un secol mai târziu, în zilele noastre, wing walking-ul este în continuare păstrat viu în memoria colectivă, și chiar ridicat chiar la rang de artă, mulțumită unor formații precum Breitling WingWalkers. Pe aripile unor Boeing Stearman-uri modificate pentru acrobații, 5 frumoase și curajoase fete aduc magia zborurilor istorice în prezent. Zboruri periculoase însă, căci ele nu au o parașută cu care să se poată salva, în cazul în care se întâmplă un accident. Oricum aceasta nu s-ar deschide, dat fiind faptul că înălțimea de zbor pentru display este mult prea mică.
Emily trăiește și vede zborul dintr-o perspectivă de care puțini oameni au parte, iar curajul de care aceasta dă dovadă este cu mult peste cel al parașutiștilor, din punctul meu de vedere. Cum arată Aviația și Wing Walking-ul din perspectiva ei? Am avut norocul să îi pot trimite câteva întrebări și să aflu, realizând astfel un episod special al seriei #OameniAiAviatiei.
Ce faci când nu zbori?
Emily: Iubesc tot ceea ce are legătură cu distracția, mai ales în aer liber. Îmi petrec timpul la ski, cu mountain-bike-ul sau la echitație.
Ce înseamnă Aviația pentru tine?
Emily: Aviația, în special wing walking-ul, îmi oferă o imensă senzație de libertate. Mă simt ca o pasăre și, de multe ori, aproape că uit că sub mine se află un avion, pe aripile căruia stau.
Mi-ai putea spune trei lucruri pe care le-ai învățat prin prisma Aviației și al Wing Walking-ului?
Emily:
- Să stau de vorbă cu cât de mulți oameni pot – foarte mulți dintre ei au povești interesante, din care ai ce învăța.
- Să îmi amintesc fiecare moment ca și cum ar fi unic și nu l-aș mai putea retrăi.
- Să am încredere în instinct. Să nu mă iau după ce cred că ar spune cei din jur.
Care a fost cel mai fun moment pe care l-ai trăit în aer?
Emily: Cred că primul zbor alături de sora mea. S-a întâmplat în Dubai, deasupra binecunoscutului Palm Island. A fost o experiență nu doar fun, ci specială și ireală.
Dar cel mai periculos?
Emily: Nu am avut parte de așa ceva, slavă Domnului. În schimb, am avut parte de zboruri inconfortabile, ca de exemplu zborul într-o furtună cu grindină. Bucățile de gheață care îmi loveau fața la o viteză de zbor de 150 de mile pe oră. Erau de-a dreptul dureroase!
Și cum te-ai descurcat, cum te-ai stăpânit?
Emily: Nu m-am gândit decât la spectatorii care erau în public, veniți din toate colțurile țării să ne vadă. Eram determinată să duc la bun sfârșit spectacolul!
Dacă ai putea, care ar fi sfatul pe care ți l-ai da atunci când te-ai apucat de zbor?
Emily: Să profit de toate oportunitățile care apar și să nu mai îmi fac griji despre lucrurile care ar putea merge greșit. Este mai bine să te bucuri în legătură cu ceea ce ar putea să iasă bine!
Care ar fi cele trei calități pe care cineva ar trebui neaapărat să le aibă pentru a deveni un wing walker?
Emily: În primul rând, evident – să nu se teamă de înălțime nici măcar un pic. Să aibă o flexibilitate mare a corpului, dar și rezistență și forță. Totodată, să fie dispus/ă să lucreze din greu și să fie un team-player.
Ești extrem de curajoasă prin ceea ce faci. Totuși, ai vreo temere când te urci într-un avion de pasageri?
Emily: Deloc! Ador să zbor ca pasager, pentru că astfel ajung într-o nouă aventură.
Dintre pionierii Aviației, pe cine ți-ar plăcea să fi avut ocazia să cunoști și cine te-a inspirat sau te inspiră în această carieră?
Emily: Pe nimeni, în particular. Mă simt norocoasă pentru că permanent am ocazia să cunosc, prin prisma jobului și a călătoriilor pe care le înteprind astfel, oameni interesanți din Aviație, din întreaga lume, ale căror povești mă inspiră zi de zi.
Apropo de inspirație… Ai un motto după care îți desfășori viața?
Emily: Da, am. “Curajosul poate nu trăiește veșnic, însă precautul nu trăiește deloc. Carpe diem!”
Ce știi despre Aviația din România?
Emily: Mă tem că mai nimic, dar aș fi interesată să aflu mai multe!
Planuri de viitor?
Emily: Urmează un 2017 foarte aglomerat, cu multe show-uri aviatice la care participăm. Prima oprire – China, în aprilie.
Când în România?
Emily: Momentan nu există niciun astfel de plan, dar sper să apară o astfel de oportunitate cât mai curând.
„Oameni ai Aviației”. Proiectul care va inspira generații întregi, căci asta am căutat atunci când mi-am dat seama că vreau să îmbin pasiunea pentru Aviație și talentul pentru scris cu impactul pe care îl au poveștile scurte, postate online. Recunosc, să găsesc o utilitate socială acestui blog, cât și paginii de Facebook.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație să urmezi o cale?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Eu am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!