Avea doar 21 de ani când cucerea Everestul, devenind astfel cel mai tânăr australian care a reușit această performanță. Totodată Skydiver, BASE Jumper și pilotul unui aparat de zbor unic – o aripă cu reacție gândită și construită de el și cu ajutorul unui mecanic de utilaje agricole, Rex Pemberton se înscrie în categoria personajelor care au scris, scriu și vor scrie pagini de istorie, în Aviație și nu numai.
Rex a copilărit în Sydney și a făcut cunoștință cu aventura încă de mic. La doar 8 ani, înălțimile munților îi păreau nesemnificative, când le aborda alături de fratele său. La 16 ani, acesta avea să escaladeze munții din Peru, pentru ca mai târziu să ajungă pe cele mai înalte vârfuri de pe fiecare dintre cele 7 continente.
În ciuda faptului că, în tot acest timp, a fost educat să evite căderea, gândul de a aluneca în gol a început să îl atragă tot mai mult, motiv pentru care și-a îmbrăcat wingsuit-ul și a descoperit satisfacția zborului. Unul periculos, dar calculat.
În prezent, Pemberton este speaker motivațional, punându-și experiențele și viziunea în prezentări menite să îi inspire pe cei din jur, iar când nu este în fața mulțimilor lucrează la țelul său: evoluția zborului uman.
Am stat de vorbă cu australianul, încercând să aflu cât mai multe despre cum arată Aviația, din perspectiva sa și, totodată, despre ce sfaturi are pentru participanții la seminarul pe care îl organizez, #NuImIeFricaSaZbor.
Cum a apărut Aviația în viața ta? Când?
Mereu am avut o pasiune pentru zbor. În timp ce mergeam pe munte, am luat decizia de a învăța să zbor cu parapanta, iar apoi m-am apucat de parașutism (skydive). Ulterior, am obținut și licența de pilot de avion, deprinzând astfel și secretele zborului cu aripă fixă, pentru a îmi putea urma visul: de a contribui la evoluția zborului uman, prin dezvoltarea proiectului Xwing.
Ce să mai spun… că m-am îndrăgostit de zbor de la prima decolare cu parapanta?
Știu că ești, printre altele, proximity flyer. Cum te-ai decis să faci asta?
Deși am fost învățat să stau deoparte de stâncile de pe care pot să cad, mereu mi-am dorit să cobor în zbor, aproape de munte. Este un sentiment aparte să lași frica căderii în gol deoparte și să constați că, de fapt… plutești! Este o experiență fără egal în această lume.
Mă consider un proximity flyer extrem de precaut. Ca să poți supraviețui BASE Jump-ului trebuie să fii educat, calculat, să estimezi în permanență panta ideală, să intuiești cum circulă masele de aer din jurul muntelui și să iei în permanență decizii în funcție de schimbările meteo care se petrec chiar și în timpul zborului.
Ai întâmpinat vreodată probleme?
În BASE Jumping am fost de multe ori la limită. Deschideri inadecvate ale parașutei, aterizări dure, mai puțin reușite, dar cam atât în cei 3 ani de când practic acest sport.
Consider că cei 13 ani de când zbor m-au maturizat suficient de mult încât să știu cum să minimizez riscurile și, de aici și performanța de a nu îmi fi rupt oasele până acum. 🙂
Care a fost cel mai frumos BASE Jump pe care l-ai realizat în toți acești ani?
Am escaladat Eiger-ul și din vârf am coborât, preț de 3 minute, pe latura nordică a muntelui, către Grindelwald. Aia a fost o zi fantastică!
Cum ai ajuns de aici la… o aripă cu reacție?
Mereu mi-am dorit mai mult de la wingsuit. Să planez mai departe, mai repede și, mai ales, să susțin cumva zborul.
Proiectul Xwing a răsărit în mintea mea atunci când Felix Baumgartner a devenit prima persoană care a planat peste Canalul Mânecii cu un astfel de aparat de zbor.
Felix a reușit asta cu ajutorul unei aripi din carbon prinsă de spatele său. Ulterior zborului pe care acesta l-a realizat, am aflat de și l-am urmărit pe Yves Rossy (Jetman), care a proiectat un aparat asemănător, dar cu motoare cu reacție, capabil să susțină zborul. Atunci mi-am dat seama că vreau să zbor și eu astfel! Gândul că voi putea pluti liber în înaltul cerului, cu vitezele unui avion și că voi putea face chiar și acrobații astfel… nu îmi mai ieșea din minte! De la ideea încolțită în minte însă, până la primul zbor sau la zborurile actuale, am scris un lung jurnal “de bord”.
Zborul cu o aripă cu reacție îmbină cunoștințele de parașutism, ale plutirii cu un wingsuit cu cele ale pilotajului unui avion. Neavând această perspectivă, înainte de toate, am obținut și licența de pilot de avion, pe 1 iunie 2012.
Inițial m-am gândit să merg cu ideea mea la companii mari, care lucrează cu materiale compozite. Mi-am dat seama însă că vor fi costuri ridicate pentru proiectarea, dezvoltarea și construirea visului meu. Așa că m-am hotărât să mă descurc altfel, pe cont propriu.
Povestind cu Jason, instructorul meu de zbor, despre ceea ce vreau să fac, acesta m-a prezentat unui bun prieten dintre ai săi, Bob Nascimento. În viața de zi cu zi, acesta construiește și repară echipamente pentru ferme. Ne-am adunat toți 3 în garajul său și am făcut primele schițe ale primei Xwing.
Pe Bob l-a captivat imediat proiectul, determinând-ul să lucreze, alături de mine, multe nopți la el, vreme de doi ani. A reușit să treacă peste multe obstacole complexe, de ordin tehnic și a construit toate componentele necesare.
La final, cu ajutorul lui Kelly Farrington de la Velocity Sports Equipment am integrat sistemul de parașutare. După aproximativ doi ani, aripa a fost gata de primul zbor.
Acum suntem la a 13-a sa versiune. Aceasta are în componență turbine cu reacție de la KingTech, care pot susține un zbor de 15 minute, la viteze de 160 de mile pe oră.
Cum te simți când zbori cu ea?
După primul zbor, care a avut loc după ce adunasem, în prealabil, circa 300 de ore de zbor cu avionul, a trebuit să mă ciupesc de câteva ori. Mi se părea ireal că tocmai trăisem senzația zborului uman, liber. Mă simțeam ca și cum eram Iron Man!
Acum, că m-am obișnuit foarte bine cu ea, lucrez la dublarea puterii pe care o dezvoltă motoarele, pentru a putea urca și pe verticală.
Ce este Aviația pentru tine?
Pentru mine, Aviația reprezintă adevăratul sentiment al libertății, locul în care sunt mereu fericit. Aviația este locul din care văd lumea într-o perspectivă unică și, trebuie să spun asta, mă simt onorat că pot experimenta asta singur, dar și alături de prietenii apropiați.
Care sunt cele mai importante 3 lucruri pe care le-ai învățat prin prisma activității din Aviație?
- Că lumea poate arăta uimitor de deasupra!
- Carburantul lăsat la sol nu are cum să îți folosească când ești în aer! Întotdeauna planifică corect și fii calculat!
- Întotdeauna să ai un plan B, un backup, pentru că ceea ce se duce în sus, și coboară.
Care ar fi cel mai fun moment pe care l-ai trăit în aer?
Cred că primul zbor cu Xwing.
Dar cel mai periculos?
Au fost mai multe astfel de clipe. Mai exact, primele zboruri de încercare ale aripii. Nu aveam un manual de utilizare!
Cum ai gestionat aceste momente?
Am avut încredere în abilitățile mele și am executat ceea ce știam că trebuie făcut. Pentru asta însă, a trebuit să gândesc clar și să îmi liniștesc mintea, gândurile.
Care sunt temerile tale atunci când sari sau zbori și cum le controlezi, cum le depășești?
Îmi este teamă de fiecare dată când înteprind o activitate riscantă. Dar cred că asta mă ține departe de adevăratele pericole și în viață. Frica ne trasează care ne sunt limitele zonei de confort. De fiecare dată îmi este teamă să nu fac o greșeală prostească și, întotdeauna, în cazul proximity flying-ului, întâi fac un salt, pentru a vedea din ansamblu zona, iar apoi îmi îmbrac wingsuit-ul.
Nu fac niciodată schimbări de ultim moment și nici nu zbor prin zone ale muntelui în care știu că mă pot expune mai mult decât este cazul.
Totodată, îmi este teamă de eventualele defecțiuni care pot surveni la echipamentul cu care zbor. Fac tot posibilul pentru a deține în permanență cel mai bun și sigur echipament, dar am și grijă pentru a îl păstra așa.
Trebuie să mai spun că au existat dăți în care mi-a fost frică de “nebunia” altor colegi de BASE Jump. Unii oameni sunt de-a dreptul nesăbuiți, neapreciind riscurile și pericolele pe care acest sport le presupune.
Dacă ai avea posibilitatea, ce sfat i-ai da Eului tău când s-a apucat de zbor?
Bună întrebare! Mi-aș spune că nu știu nimic și că fiecare zbor este o lecție din care voi trage învățături.
Ai un motto care te inspiră în ceea ce faci?
Viziunea mea este: Evoluția zborului uman!
Un model pe care îl urmezi?
Care este povestea cățărării pe Everest?
Am cucerit primul munte la 16 ani, în Peru. Mereu am fost pasionat de mersul pe munte și de escaladă. Întors din această experiență, mi-am setat target-ul de a merge pe Everest, așa că m-am pus să lucrez pentru a face posibilă experiența. La 18 ani am început să caut sponsori și, în 3 ani, la vârsta de 21 de ani am adunat 100.000 de $ meniți să îmi susțină expediția. Am petrecut 3 luni pe munte, până am ajuns în vârf, pe 31 mai 2005, alături de o întreagă echipă, una minunată.
Care a fost cea mai grea parte a expediției? Cum ai depășit-o?
Spre final. Era foarte frig, acolo sus, iar vântul extrem de puternic. Fizic, condițiile făceau ca misiunea noastră să fie dificilă și voiam să renunț. Atunci mi-am spus că dacă voi face asta, probabil că voi regreta toată viața decizia! Am mers mai departe!
Știi, dacă reușești să îți faci mintea să îi spună corpului să continue, vei rămâne uimit de câte poate face Omul.
Cum putem să oprim acest auto-sabotaj?
Eu cred că în foarte multe cazuri reușita ține 60% de puterea, tăria psihică și 40% de cea fizică. Dar e mai ușor să ne păcălim spunându-ne cât de greu este, că suntem prea bătrâni, prea tineri, că nu avem timp. Dar nu facem altceva decât să ne auto-sabotăm, chiar înainte de a începe să facem ceva.
Secretul stă, în opinia mea, în pasiune și în dorință. Aceste elemente ne ajută să nu mai auzim „lamentările” creierului.
Dacă tot vorbim despre gândirea care ne sabotează… Organizez un seminar despre frica de zbor. Care ar fi sfatul pe care l-ai da tu participanților?
Relaxați-vă, frica (de cădere) este doar în mintea voastră! Aerul este doar un fluid și, cu aripile potrivite, puteți ajunge în locuri uimitoare și puteți avea parte de experiențe memorabile. Avioanele comerciale moderne sunt fiabile și destul de sigure.
Ce planuri „aviatice” ai pentru 2017?
Am realizat o nouă prezentare intitulată: „Inovarea își ia zborul”. Este dedicată antreprenorilor și oamenilor de business, având menirea de a îi ajuta să înțeleagă cum să inoveze, importanța inovării. Totul este privit din perspectiva mea, prin povestea mea de pilot de încercare, despre cum am proiectat, construit și testat Xwing, această mașinărie unică. Consider că zborul de încercare și inovația în business sunt concepte similare.
Prima prezentare a acestui concept va avea loc la finele acestei luni, iar apoi, pe parcursul lui 2017, o voi mai susține de alte șase ori.
Dacă vreți să aflați mai multe despre Rex Pemberton, sau să fiți la curent cu ce mai face, puteți să îl urmăriți pe canalul său de Youtube, sau pe Facebook.
„Oameni ai Aviației”. Proiectul care va inspira generații întregi, căci asta am căutat atunci când mi-am dat seama că vreau să îmbin pasiunea pentru Aviație și talentul pentru scris, cu impactul pe care îl au poveștile de viață scurte, postate online. Recunosc, să găsesc o utilitate socială acestui blog, cât și paginii de Facebook.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia aleasă? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Așa că am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!