Povestea suedezului Thomas Salme este cel mai bun exemplu al faptului că, atunci când îți dorești ceva cu adevărat și suficient de mult, poți fi dispus să riști a pierde totul pentru a trăi chiar și 5 minute în care ți-ai îndeplinit visul.
La doar 8 ani ajunge pe un aeroport, pentru prima oară. Se îndrăgostește de măreția avioanelor de pasageri și începe să se vadă, peste ani, la manșa lor.
Din păcate, condiția materială nu îl ajută să își îndeplinească visul. Este însă dispus să riște totul pentru a își vedea idealul din copilărie îndeplinit, așa că, după multă pregătire pe simulator, își aranjează pe calculator o licență de pilot, cu care reușește să se angajeze la o companie aeriană. Zboară astfel timp de 13 ani, peste 10.000 de ore de zbor, cu 700.000 de pasageri, până ce este descoperit, în 2010. Deși se aștepta la cele mai grave consecințe, dar în același timp era împăcat cu gândul că își îndeplinise visul din copilărie și adolescență, primește o amendă modestă (1.700 de lire) și interdicția de a se mai urca la manșă timp de un an.
După acest eveniment, Thomas a continuat să își trăiască viața intens. A scris o carte în care și-a povestit viața și experiența celor 13 ani la manșă, în cel mai franc mod cu putință. A revenit la ocupația sa de bază, cea de fotograf, reușind din această postură să adune un portofoliu impresionant: fotografii oficiale pentru echipa de fotbal Inter Milano, dar și pentru cele mai importante reviste de lifestyle din Italia. Totodată, suedezul stabilit în Italia, ce acum visează la o nominalizare la Oscar, a petrecut 2 ani alături de Jota Cardona, unul dintre membrii controversatului Cartel Medelin și fost acolit al lui Pablo Escobar, pentru a-i ecraniza povestea, sub forma documentarului „Salvat din Iad”.
Un individ cu o poveste de viață complexă și totodată frumoasă, Thomas Salme a acceptat să îmi răspundă la câteva întrebări pentru deja-cunoscuta rubrică #OameniAiAviației:
Îmbini fotografia cu Aviația?
Nu, până acum nu am avut timp să fac asta. Sunt implicat în foarte multe alte proiecte.
Chiar, cum a apărut Aviația în viața ta?
Aveam cam 8 ani când m-am îndrăgostit de Aviație și de avioanele mari, impunătoare, precum Boeing 747. Tata avea un al doilea job, de fotograf, și m-a luat cu el la o sesiune foto, pe un aeroport. Așa a început totul.
Cum ți-a venit ideea de a îți „fabrica” o licență de pilot?
Nu mi-am permis niciodată să urmez o școală de zbor, deși mi-am dorit să fiu pilot. Pe când aveam 17 ani, tata mi-a făcut cadou niște ore de pilotaj pe un Cessna. Dar mai mult de atât nu și-a permis să îmi ofere. Prins de acest microb, am început să mă documentez și să zbor pe simulator, iar în 1997 m-am decis să încerc să văd dacă aș putea vreodată să trec peste testele unei companii aeriene. Am falsificat o licență de pilot suedeză, am fost acceptat și, în 2000, după trei ani de zbor pe scaunul copilotului, am fost promovat pilot comandant, postura din care am mai zburat alți 10 ani.
Nu te-ai gândit, atunci când ai obținut jobul, să îl refuzi? Îți dovedisei că poți fi pilot și fără licență…
Sincer? Nici o secundă.
Ai avut emoții la început? Totuși, nu aveai experiența unei manșe reale…
Nu am avut emoții cât o stare de nervozitate, de agitație. Îmi doream doar să zbor bine, să nu greșesc procedurile, pentru a îmi păstra jobul.
Te așteptai să zbori atâția ani? Te mai gândeai, după atâta timp, că își va da seama cineva de înșelăciune?
Nu m-aș fi gândit că voi reuși să zbor 13 ani fără ca cineva să își dea seama de faptul că nu sunt pilot cu acte în regulă, însă trebuie să mărturisesc că, în tot acest timp, am trăit cu frică. De fiecare dată când suna telefonul mă așteptam să aud că totul s-a terminat…
Ce au însemnat cei 13 ani, în ore de zbor?
700.000 de pasageri. Undeva pe la 10.700 de ore, pentru trei companii: Air One, Corendon și Jet2. Să știi că, de câteva ori, am aterizat și la București…
Care ar putea fi nominalizat ca cel mai frumos zbor al carierei tale?
Cred că zborul la FL430, pe ruta Egipt, de unde puteam vedea curbura Pământului.
Dar cel mai amuzant?
Am avut parte de multe experiențe, însă cel mai amuzant mi se părea când zburam către Tel Aviv și aveam la bord atât evrei, cât și musulmani. Mi se părea amuzant să văd cum două grupuri cu religii și viziuni diferite, care în viața de zi cu zi se află într-o neînțelegere permanentă, pot să își zâmbească atunci când se află în avionul meu.
Ai avut parte de cazuri speciale?
Da, am avut un birdstrike la aterizarea pe o mică insulă, mai exact Pantelleria, Italia.
Cum te-ai descurcat să manageriezi situația?
A fost unul dintre cazurile speciale pe care l-am simulat periodic, în orele mele de trainig și de zbor virtual. Nu am avut nicio problemă în a manageria situația, când a trebuit să o confrunt în viața reală.
Știu că în Instanță, ți s-a oferit șansa de a obține o licență de zbor reală și de a putea profesa. De ce ai refuzat?
Am terminat-o cu zborul. Am fost pilot vreme de 13 ani, suficient. Acum îmi doresc o nominalizare la Oscar, pentru care lucrez din greu. Îmi plac provocările!
Cum ai putea descrie Aviația, într-un cuvânt?
LIBERTATE.
Ce i-ai spune lui Thomas – adolescentul? Ce sfat ți-ai da, dacă ai avea ocazia să stai de vorbă cu adolescentul care se visa, acum mulți ani, pilot?
Să continue să facă ceea ce face și să își urmeze inima.
Ai un motto care îți inspiră existența?
Da. Viața este prea scurtă să nu încerci să îți urmezi visele. Niciodată să nu îți pierzi visele!
Organizez un seminar dedicat celor cu teamă de zbor. Ce le-ai spune participanților, dacă ai avea ocazia să te afli în fața lor?
Că zborul este foarte, foarte sigur și că nu au de ce să se teamă.
Dacă ar fi să tragi linie și să concluzionezi cei 13 ani de activitate, care este cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o în tot acest timp, pe care crezi că ar trebui să o știe și tinerii aspiranți la statutul de pilot de linie?
Cel mai important lucru învățat este că trebuie să știi în permanență care este prioritatea atunci când te afli în situații stresante. AVIATE, NAVIGATE, COMMUNICATE. Ideea este să ai în permanență o structură, un “scenariu”. Pe mine m-a ajutat enorm.
sursă foto 1
sursă foto 2
„Oameni ai Aviației”. Proiectul care va inspira generații întregi, căci asta am căutat atunci când mi-am dat seama că vreau să îmbin pasiunea pentru Aviație și talentul pentru scris, cu impactul pe care îl au poveștile de viață scurte, postate online. Recunosc, să găsesc o utilitate socială acestui blog, cât și paginii de Facebook.
De câte ori nu te-ai întrebat cum este în “culisele” unei profesii? De câte ori nu te-ai întrebat ce i-a determinat pe unii oameni să urmeze o cale, sau ce i-a învățat pe ei profesia aleasă? De câte ori nu ai căutat motivație și inspirație?
Ella Fitzgerald spunea “să nu renunțăm la ceea ce ne dorim să facem căci, acolo unde există DRAGOSTE și INSPIRAȚIE, nu vom da greș”.
Așa că am să încep, prin „Oameni ai Aviației”, să îți ofer INSPIRAȚIE.
Ne citim la episodul următor!